

Cum îi ajută cercetătorii români și maghiari pe medici să țină pasul cu rezistența la antimicrobiene
Un pacient ajunge la spital cu o infecție severă. Medicii încep tratamentul, dar încă nu știu ce bacterie a provocat infecția. Fiecare oră contează. Undeva, ascuns într-o minusculă probă clinică, se află răspunsul care ar putea schimba șansele pacientului de a se însănătoși.
În fiecare an, milioane de oameni din întreaga lume dezvoltă infecții pe care antibioticele nu le mai pot trata eficient. România se numără printre țările europene cele mai afectate de rezistența la antimicrobiene, una dintre cele mai mari amenințări pentru medicina modernă.
În spatele fiecărei statistici se află pacienți care așteaptă tratamentul potrivit, iar recuperarea lor depinde nu doar de alegerea medicamentului corect, ci și de cât de repede poate fi administrat.
Pentru medici, fiecare diagnostic înseamnă o cursă contra cronometru. Pentru cercetători, este o cursă împotriva unui inamic invizibil.
Dr. Iulia PÎNZARU cunoaște bine această cursă.
În calitate de manager de proiect al METAGEN | ROHU00049, o inițiativă transfrontalieră finanțată prin Programul Interreg VI-A România–Ungaria, timpul ei se împarte între două lumi foarte diferite. Una înseamnă secvențiere ADN, probe clinice și tehnologie de ultimă generație. Cealaltă înseamnă dosare de achiziții, planuri de renovare și sute de documente administrative, pe care majoritatea oamenilor nu le vor vedea niciodată.
Ambele sunt importante pentru ca cercetarea să ajungă să salveze vieți.
Dar, după cum subliniază Dr. PÎNZARU, povestea METAGEN nu a început odată cu proiectul.
„În multe privințe”, spune ea, „a început cu COVID-19.”
În timpul pandemiei, o echipă de cercetători de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara a învățat ceva ce avea să le schimbe perspectiva asupra cercetării: cum să citească genomul unui agent patogen suficient de repede pentru a răspunde unor întrebări urgente de sănătate publică. Secvențierea nu mai era doar o tehnică avansată de cercetare. Devenise un instrument concret pentru protejarea sănătății publice.
Printre cei care au pus bazele acestei activități s-a numărat Dr. Ovidiu SÎRBU, din cadrul Departamentului de Biochimie.
În mod surprinzător, cariera sa ar fi putut urma o cu totul altă direcție.
„Am visat să devin neurochirurg până în anul al șaselea de facultate, când am intrat într-un laborator modern de biologie moleculară”, își amintește el zâmbind. „A fost dragoste la prima vedere și sfârșitul carierei mele în neurochirurgie.”
Din acel moment, cercetarea moleculară a devenit adevărata sa vocație. Împreună cu colegii din Departamentul de Biochimie și Departamentul de Microbiologie, echipa a dobândit în timpul pandemiei o expertiză pe care puține laboratoare din România o aveau. Iar cercetarea nu s-a oprit odată cu pandemia. În anii care au urmat, cercetătorii și-au perfecționat metodele, au învățat să analizeze probe clinice din ce în ce mai complexe, au îmbunătățit acuratețea secvențierii și au lucrat pentru a transforma datele genetice în informații utile pentru medici.
La momentul lansării primului apel de proiecte Interreg România–Ungaria, expertiza științifică exista deja, construită și perfecționată de-a lungul anilor de cercetare.
Ceea ce lipsea era un spațiu în care această expertiză să poată fi pusă în practică la amploarea pe care o cerea problema.
„În România nu exista o unitate dedicată metagenomicii”, explică Dr. PÎNZARU.
„Aș vrea să fac o precizare aici, pentru că acest aspect este adesea prezentat inexact. Nu a fost niciodată adevărat că România nu avea expertiză în metagenomică. Adevărul era că această expertiză nu avea unde să fie valorificată la amploarea pe care o merita.”
METAGEN a creat cadrul pentru a schimba această situație.
Nu doar prin construirea unui laborator de ultimă generație, ci prin aducerea împreună a expertizei, infrastructurii și cooperării transfrontaliere, pentru a răspunde unei provocări care, asemenea bacteriilor, nu ține cont de frontiere.
Mai mult decât construirea unui laborator
Prima provocare, însă, nu a fost una științifică, a fost construcția.
„Mă pregătisem pentru secvențieri complicate”, râde Dr. PÎNZARU. „Nu mă pregătisem să învăț și despre zidărie și tencuieli.”
Timp de luni de zile, s-a trezit gestionând mai degrabă un șantier decât un proiect de cercetare, ocupându-se de arhitecți, sisteme de ventilație, plafoane tehnice și proceduri de achiziții, în locul experimentelor de laborator.
„Fiecare proiect european înseamnă, de fapt, două proiecte care se desfășoară în paralel”, spune ea. „Există proiectul pe care îl vede toată lumea, laboratorul, cercetarea, rezultatele. Și mai există un proiect alcătuit în întregime din documente. Despre acela nu scrie nimeni articole.”
Și totuși, fără această muncă din spatele scenei, cercetarea nu ar putea avea loc.
Fiecare procedură de achiziție finalizată și fiecare etapă de construcție încheiată au adus echipa mai aproape de un obiectiv fără precedent în România: crearea unui Centru de Referință pentru Metagenomică.
La 17 decembrie 2025, lucrările de renovare au fost finalizate oficial.
Cu luni înainte de termen, laboratorul era gata. Pentru prima dată, echipa putea păși într-un spațiu dedicat metagenomicii. Nu mai era doar un proiect desenat pe hârtie, ci un loc real, pregătit pentru ca cercetarea să prindă viață.
Dar adevăratul moment decisiv a venit mai târziu, când prima probă a parcurs întregul flux de lucru, de la recoltare și secvențierea ADN până la analiza bioinformatică.
Atunci, METAGEN a încetat să mai fie un proiect despre construirea unui laborator și a devenit o capacitate funcțională, cu aplicații clinice reale.
„Până atunci”, își amintește Dr. PÎNZARU, „creasem o infrastructură sofisticată. Din acel moment, aveam o capacitate funcțională, cu potențialul de a veni în sprijinul pacienților.”
Pentru ea, acesta a fost adevăratul reper.
Nu finalizarea laboratorului, ci momentul în care planificarea, construcția, achizițiile și pregătirea științifică au început, în sfârșit, să funcționeze pentru un scop concret, să poată face o diferență reală pentru un pacient.
De la tehnologie la pacienți
Dacă îi ceri Dr. PÎNZARU să explice metagenomica, nu va începe cu secvențierea, bioinformatica sau tehnologiile sofisticate de laborator.
Va începe cu un pacient.
„Când ai o infecție gravă”, explică ea, „medicul trebuie să știe două lucruri: ce microorganism a provocat-o și ce medicament îl poate distruge.”
Astăzi, găsirea acestor răspunsuri depinde, de obicei, de cultivarea bacteriilor într-un laborator. Uneori durează două zile… alteori cinci, sau chiar mai mult.
Între timp, pacientul nu poate aștepta. Medicii încep tratamentul cu antibioticul care are cele mai mari șanse să funcționeze, bazându-se pe experiență și pe evaluarea clinică.
De multe ori, această decizie poate salva vieți. Dar dacă bacteria este rezistentă, iar primul tratament nu funcționează, s-a pierdut deja un timp prețios.
METAGEN își propune să reducă semnificativ acest timp de așteptare. În loc să aștepte ca bacteriile să se dezvolte într-un incubator și să fie identificate în laborator, cercetătorii analizează direct materialul genetic din proba pacientului.
În câteva ore, pot identifica agentul patogen și genele de rezistență pe care le poartă. Pentru medici, aceasta înseamnă informații mai precise. Pentru pacienți, poate însemna acces mai rapid la tratamentul potrivit.
De ce ar trebui să ne pese de metagenomică?
Pentru că antibioticele fac posibilă o mare parte din medicina modernă.
De la intervenții chirurgicale și tratamentul cancerului până la terapia intensivă neonatală și operațiile de rutină, nenumărate proceduri medicale depind de eficiența lor.
De aceea, activitatea desfășurată la Timișoara și dincolo de graniță, la Szeged, în Ungaria, înseamnă mult mai mult decât un nou laborator.
Este vorba despre a-i ajuta pe medici să ia decizii mai bine informate, mai repede, astfel încât pacienții să aibă șanse mai mari să primească tratamentul potrivit, atunci când contează cel mai mult.
Pentru că bacteriile nu au pașapoarte
Medicina modernă s-a schimbat radical în ultimul secol. Bacteriile, însă, nu au ținut niciodată cont de frontiere.
Pentru Dr. PÎNZARU, această realitate simplă explică de ce METAGEN nu ar fi putut fi niciodată un proiect limitat la un singur laborator sau chiar la o singură țară.
„Bacteriile și genele de rezistență nu se opresc la graniță. Pacienții trec granița, la fel și alimentele sau apa. O hartă a rezistenței care se oprește la granița României spune o poveste trunchiată.”
Este o imagine puternică, dar, în același timp, o realitate științifică.
Dacă încercăm să înțelegem rezistența la antimicrobiene doar de pe o parte a frontierei, vedem doar o parte din imagine.
Această realitate comună i-a adus împreună pe cercetătorii de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, Universitatea din Szeged și Asociația Oncohelp.
Fiecare partener aduce în proiect o expertiză pe care ceilalți, singuri, nu o pot oferi.
În România, echipa proiectului înființează primul Centru de Referință pentru Metagenomică din țară, unde tehnologiile avansate de secvențiere permit specialiștilor să identifice agenții patogeni și genele de rezistență direct din probele pacienților.
Dincolo de graniță, la Universitatea din Szeged, proiectul modernizează Departamentul de Microbiologie Medicală și Institutul de Medicină de Laborator. Acolo, cercetătorii sunt specializați în monitorizarea terapeutică a medicamentelor prin spectrometrie de masă, măsurând concentrația antibioticelor din sângele pacientului pentru a vedea dacă tratamentul ajunge la nivelul necesar pentru a fi eficient.
În proiect este implicată și Asociația OncoHelp, care asigură accesul la o colecție diversă și reprezentativă de probe clinice de la pacienți oncologici.
Împreună, aceste expertize complementare permit răspunsul la două întrebări la fel de importante:
Ce provoacă infecția?
Funcționează tratamentul pentru acest pacient?
“Genomica fără farmacologie îți spune ce ar trebui să funcționeze. Combinate, cele două îți spun ce funcționează cu adevărat”, explică Dr. PÎNZARU.
La prima vedere, diferența poate părea una tehnică.
Pentru cineva care luptă cu o infecție care îi pune viața în pericol, însă, poate face toată diferența.
Când învățarea merge în ambele sensuri
Una dintre cele mai frumoase surprize ale proiectului a venit din partea celor mai tineri cercetători.
Cu ani înainte ca METAGEN să înceapă oficial, doctoranzii din Timișoara lucraseră deja cu tehnologiile de secvențiere Nanopore, acumulând în timp o experiență pe care puține laboratoare din regiune o aveau.
Când au fost organizate sesiunile de instruire practică împreună cu partenerul maghiar, Dr. PÎNZARU se aștepta ca schimbul de cunoștințe să se desfășoare în principal într-o singură direcție.
În schimb, a descoperit că lucrurile stăteau cu totul altfel.
„Presupusesem că noi vom fi în principal cei care primesc expertiză”, își amintește ea. „În schimb, doctoranzii noștri îi învățau pe colegii maghiari cum să pregătească librăriile și să lucreze cu platforma.”
Pentru ea, acel moment a însemnat mult mai mult decât o sesiune de instruire reușită. A arătat că anii de muncă științifică au creat nu doar tehnologii noi, ci și o nouă generație de cercetători, suficient de bine pregătiți și de încrezători pentru a-și împărtăși cunoștințele la nivel internațional.
În multe privințe, aceasta este cooperarea transfrontalieră în forma ei cea mai bună. Nu cunoștințe care circulă într-o singură direcție, ci cunoștințe care se schimbă și se îmbogățesc în ambele sensuri.
Moștenirea cooperării
METAGEN se va încheia oficial în ianuarie 2028.
Proiectul nu va rezolva de unul singur problema rezistenței la antimicrobiene. Niciun proiect nu poate face acest lucru. Sunt prea mulți factori care contribuie la această problemă: modul în care sunt prescrise antibioticele, prevenirea infecțiilor în spitale, agricultura, călătoriile internaționale și mulți alții.
Dar METAGEN poate lăsa în urmă o regiune mai bine pregătită. Îi poate ajuta pe medici să ia decizii mai rapide și mai bine informate. Poate pune bazele unei expertize care să continue să se dezvolte. Și, poate cel mai important, poate face ca această cooperare să nu se încheie odată cu proiectul.
Întrebată ce speră să fie diferit peste cinci ani, Dr. PÎNZARU face o pauză înainte de a răspunde. Apoi zâmbește.
„Nu toate provocările vor fi rezolvate, dar această regiune nu va mai trebui să ia aceste decizii pe nevăzute”, spune ea.
Este un răspuns cumpătat, nu pentru că promite prea puțin, ci pentru că reflectă însăși natura progresului științific.
Adevăratele progrese sunt rareori spectaculoase. Se construiesc cu răbdare, pas cu pas, o descoperire, un parteneriat, o lecție împărtășită.
Poate că aceasta este adevărata moștenire a METAGEN. Nu doar un laborator nou. Nu doar tehnologii noi. Ci o comunitate mai puternică de cercetători care lucrează împreună, dincolo de discipline, instituții și frontiere, mai bine pregătită să răspundă uneia dintre cele mai mari provocări pentru sănătatea noastră.
În lupta împotriva unui inamic invizibil, acesta s-ar putea dovedi unul dintre cele mai importante progrese dintre toate.
METAGEN | ROHU00049
Implementare: februarie 2025 – ianuarie 2028
Buget: 2,27 milioane EUR (1,81 milioane EUR FEDR)
Partenerii proiectului: Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara (Partener Lider), Universitatea din Szeged și Asociația Oncohelp
Ce este METAGEN?
METAGEN ajută România și Ungaria să își consolideze capacitatea de a combate rezistența la antimicrobiene, prin combinarea diagnosticării de ultimă generație cu expertiza și cooperarea științifică transfrontalieră.
La Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, proiectul înființează primul Centru de Referință pentru Metagenomică din România, iar la Universitatea din Szeged modernizează Departamentul de Microbiologie Medicală și Institutul de Medicină de Laborator.
Împreună, partenerii introduc tehnologii avansate de diagnostic, formează profesioniști din domeniul sănătății, dezvoltă protocoale comune și creează o bază de date transfrontalieră privind genele de rezistență la antimicrobiene. Toate acestea contribuie la luarea unor decizii de tratament mai rapide și mai bine informate.
